Poveste de economie si viata
Am sa va spun o poveste uimitoare. Uimitoare si Nu tocmai, - uimitoare si in acelasi timp/dintr-un anumit punct de vedere/ normala, obisnuita parca pentru maniera in care Romania/majoritatea romanilor din tara/ isi gestioneaza Resursele, fie ele umane sau materiale, Resursele de Valoare cu care i-a inzestrat Natura.
Un prieten bun si-a inchis firma in urma cu cca. un an, un an si jumatate. Il cunosc ca un bun economist, dar, - din cite ma pricep si eu - nu iesit din comun. Si il stiu deasemenea si ca bun antreprenor, experimentat, trecut prin vreo 2-3 falimente in anii 90, dar de fiecare data s-a redresat sanatos, prin propriile forte, ajungind in cele din urma, acum, zic eu, un bun si experimentat antreprenor.
De aceasta data si-a inchis firma din proprie initiataiva, fara a da faliment. Pur si simplu imi spunea, in discutii la un prinz s-au la o cafea, ca o va face pentru ca s-a saturat sa mai fie furat de stat. S-a saturat sa mai lucreze in conditiile in care I se pretinde sa plateasca unui stat aberant 110% din cifra de afaceri a firmei si sa trebuiasca sa faca adevarate exchibitii pe sirma ca sa poata plati de fapt doar 95% pentru a ramine cu 5% din ceea ce munceste.
Zis si facut. In cele din urma prietenul meu, devenit un capitalist pur singe, fata de anii 90 - spun asta pentru ca am avut ocazia sa-I vad/observ evolutia, traind la 2 case de el - si-a inchis compania asa cum a zis si se pregatea sa plece in Canada.
Cititi articolul integral in Zona Economica
