Cine cumpără proiectele imobiliare falimentate?

Cinci proiecte imobiliare mari, intrate în faliment în 2010, sunt scoase la licitaţie în acest an. Investitorii însă nu par prea interesați de nişte proprietăţi a căror dezvoltare trebuie continuată.

Majoritatea sunt proiecte rezidenţiale aflate în diferite stadii de construcţie, care trebuie repoziţionate pe piaţă. Gândite ca ansambluri exclusiviste, aceste proiecte au fost prinse de criză pe picior greşit, în primul rând din cauza preţurilor pe care le avansau.

„Problema cu aceste proiecte este că sunt supraevaluate de către bănci, deoarece au o expunere foarte mare pe aceste proprietăţi şi speră să îşi recupereze banii în urma unei tranzacţii. Poate când aceste imobile vor ajunge la o valoare reală vom putea vedea şi tranzacţii, dar nu am ajuns încă acolo“, spune Martin Slabbert, managing directorul New Europe Property Investments. Nici fondurile mai mici, precum cel gândit de proprietarul Certinvest, Eugen Voicu, nu sunt atrase de ideea achiziţiei unor proiecte aflate în stadiul de structură.

Chiar dacă este mai optimist în ceea ce priveşte viitorul ansamblurilor rezidenţiale falimentate, nici Voicu nu este convins că băncile sunt pregătite pentru a-şi asuma pierderi considerabile. „Dacă sunt plasate corespunzător şi sunt gândite pentru cererea actuală, pot fi salvate.

Proiectele rezidenţiale de lux nu cred că se mai pot poziţiona, regândirea lor presupune nişte costuri adiţionale şi asumarea unor pierderi, aspecte de care investitorii nu sunt atraşi în acest moment. Pentru ca un proiect rezidenţial să mai prindă la piaţă trebuie să se încadreze în programul «Prima Cas㻓, este de părere Eugen Voicu. Compania pe care o conduce se pregăteşte să lanseze, în acest an, un nou fond destinat achiziţiilor imobiliare, al cărui buget va fi între 30 şi 50 de milioane de euro.

Jucătorii din piaţă chestionaţi de Capital sunt în unanimitate de acord asupra faptului că proiectele aflate în procedură de faliment nu vor putea fi răscumpărate de la prima licitaţie. Nici terenurile executate silit nu mai suscită interesul investitorilor, chiar dacă în unele cazuri preţurile au scăzut chiar şi cu 75%.

Un exemplu în acest sens este dezvoltatorul Gigant Construct, intrat în faliment în decembrie 2009. Compania a cumpărat în 2007 un teren de 10.200 mp în zona Pieţei Trapezului, pe care intenţiona să construiască 400 de locuinţe. Odată cu venirea crizei, compania nu a mai putut rambursa un împrumut de 3,5 milioane euro luat de la Marfin Bank. Lotul a fost scos la licitaţie pentru prima oară în iunie 2010, la un preţ de 4,2 milioane euro. De atunci au urmat alte patru licitaţii, iar preţul a scăzut la un milion de euro, însă investitorii tot nu s-au arătat interesați.

Cumpărător de active toxice

Singurul mall vândut la licitaţie - ¬Tiago din Oradea - a fost adjudecat abia la a doua strigare, iar UniCredit, finanţatorul proiectului, a rămas cu o gaură de peste 34 milioane euro. Banca a asigurat dezvoltatorului un credit de peste 65 milioane euro, iar mallul a fost cumpărat de o firmă controlată indirect de omul de afaceri Gabriel Popoviciu, pentru 30,5 milioane euro. Interesant este faptul că Popoviciu şi-a finanţat achiziţia tot de la UniCredit, printr-un credit de 55 milioane euro. Diferenţa faţă de preţul de vânzare va fi folosită de noul proprietar pentru finalizarea proiectului.

„Cumpărătorii vor fi din zona antreprenorilor locali, care cunosc bine piaţa. După experienţa de anul trecut, băncile încep, încet, să accepte unele pierderi şi dacă se vine cu un plan de investiţie consistent, nu cred că vor avea o problemă în a credita mai departe dezvoltarea. Într-un caz precum cel al Cortina Residence, instituţiile finanţatoare trebuie să accepte o pierdere mare pentru a-l face să funcţioneze şi, bineînţeles, să şi crediteze mai departe noul investitor, pentru că nu o să obţină nimeni finanţare din altă parte pentru continuarea unui asemenea proiect“, consideră Andrei Diaconescu, partener al casei de investiţii Capital Partners.

Continuare: www.capital.ro